La studii in Anglia (2) – Southampton University- Bogdan Stefan

Un nou interviu cu un compatriot plecat in Southampton la Universitatea din Southampton .

Bogdan Stefan – anul 3IMG_9682

Cum te-ai decis sa pleci sa studiezi in Marea Britanie?

O sa fie un raspuns tare lung aici: peer pressure, panica provocata de criza (=> somaj masiv in industria financiar-bancara din Romania, unde imi doream sa activez), dezamagire vis-a-vis de programa scolara a facultatilor din Bucuresti si un pic de ambitie. La 19 ani (abia in clasa a 12a m-am decis definitiv asupra plecarii), ai impresia ca lumea ti-e la picioare.

Nu o sa neg faptul ca am si vrut sa vad o alta parte de lume si o alta cultura, insa.

De ce Marea Britanie?

America mi se parea departe si scumpa,  germana sau franceza nu le stapaneam prea bine, Anglia ramasese singura varianta convenabila. Am avut multi amici care plecau, inclusiv o colega de clasa al carui prieten era deja student in Southampton. Am presupus ca asta imi va usura enorm experienta.

De ce Southampton ?

Aici trebuie sa te corectez, nu sunt la Solent. Sunt la cealalta facultate, aia ‘buna’, Southampton University. In ceea ce priveste alegerea facultatii, m-am luat dupa topurile The Sun si The Guardian si am ajuns la concluzia ca Southampton era probabil printre cele mai bune la care ma puteam duce, fara sa dau un car de bani. Aveam si cativa fosti colegi de liceu la aceeasi facultate, ceea ce mi-a influentat decizia foarte mult. In retrospectiva, usor superficial modul meu de a alege, dar nu pot spune ca imi regret decizia. Am fost doar un pic mai optimist decat trebuia.

Mesajul moderatorului pt Bogdan – Scuze ca am confundat, eram foarte obosit, multumesc pentru interventie.

Ce curs ai ales si de ce?

Am ales Economics, pe trei ani. Economie pentru ca sunt destul de analitic, dar nu invatasem destul de mult despre contabilitate, banci, finante, burse samd incat sa stiu exact in ce as vrea sa ma specializez. Economia e cea mai generala optiune, care-ti permite apoi sa iei o decizie informata despre eventuala specializare. In retrospectiva, as fii ales probabil Economics cu Finance, un dual honours degree. Economia e cea generalista, Finance insa e un subiect mai practic, m-ar fii ajutat cu angajarea daca aveam notiuni de finante inainte de anul trei.

Chirie ‘on campus ‘ sau ‘off campus’?

Anul intai, in caminele facultatii, relativ off-campus. Cea mai ieftina optiune pentru mine, de departe, aveam camera cu chiuveta, un pat modest, un dulap si o conexiune la internet ridicol de buna. Evident ca eu nu folosesc torrenti niciodata, dar daca cineva statea in locul meu la camin, putea descarca sute de gygabiti pe luna cu cam 5-10 mbps, linistit:). Doua bai si o bucatarie utilata foarte bine, la sapte insi.

Cum ai gasit chirie si ce ii sfatuiesti pe ceilalti sa faca pentru a gasi chiria ieftina?

Parerea mea este ca nu poti gasi chirie mai mica decat caminele, cata vreme nu iei cu baie in camera si/sau catered (cu mesele oferite la cantina, incluse in pretul chiriei). La sfarsitul anului intai, am decis ca vreau sa ma mut, nu m-am inteles prea bine cu colegii de camin.

Prietenii romani cu un an mai mari m-au invitat sa locuiesc in anul doi cu ei. Ei deja locuisera un an la camin si un an la chirie impreuna, au vrut sa se mute intr-o casa mai mare si asa am primit si eu un loc, alaturi de colega mea de clasa anterior mentionata.

 Cum ti se pare Southampton?

Este un orasel de provincie, relativ linistit. Zic relativ pentru ca sunt doua universitati aici, care impreuna au cca 40 de mii de studenti. Populatia totala a orasului este de cam 250 de mii. O proportie asa de mare de studenti inseamna ca sunt inevitabil mai multe baruri, cluburi, magazine de haine si localuri de fast food decat media nationala, de departe.

Ce activitati extracuriculare ai avut in timpul facultatii?

Cum am ajuns in campus, au avut loc asa numitele Society Bun Fight si Fresher’s Fair, doua evenimente imense care implica mare parte din cluburile de studenti. Practic, niste targuri unde bobocii pot face primul contact cu aceste societati. Toti bobocii se baga in 10-15 societati, majoritatea si incearca destule dintre ele. Eu personal m-am dus doar la intalnirile EconSoc-ului (societatea de studenti de la economie) si ale RoSoc-ului (studentii romani) in anul intai. Sunt, fara exagerare, peste o suta de societati. Exista una de sahisti, una de dansatoare la bara, cate o societate practic pentru fiecare sport, pentru marea majoritate a nationalitatilor si unele construite in jurul unei activitati (societatea de investitori, societatea de antreprenori, samd).

In anul doi am fost ales Reprezentant Media & Advertising al societatii de romani, adicatelea ajutam la organizarea de petreceri pe facebook si mai mergeam sa cumpar bautura. Evenimentele noastre practic in asta constau, petreceri, unele tematice (1 decembrie, 1 martie, Goodbye exams), altele pur si simplu de dragul de a ne distra. Am mai si pus filme romanesti in campus, la proiectoare (Universitatea ne-a pus la dispozitie camere, proiectoare si o gramada de alte facilitati, nu le-am folosit noi pe toate).

In anul doi, m-am si decis sa vad un pic cum e cu angajatul, asa ca am mai dat si pe la intrunirile AIESEC, ale societatii investitorilor si m-am apucat sa ma tin de cei de la serviciul de consultanta profesionista a facultatii. Niste eroi, acestia din urma, 8 oameni care incearca sa invete probabil peste zece mii de studenti cum sa nu se mai faca de ras in fata angajatorilor. Ne-au dat si niste certificate, in urma zecilor de intalniri pe care le-am avut de-a lungul anului cu diverse firme si reprezentanti ai institutiilor statului (De la RAF, la armata, la MI5 si MI6, la Banca Angliei, Parlament samd. O gama destul de larga de angajatori a trecut prin facultate, sa ne prezinte ce fac).

Nu am reusit insa sa obtin un internship in serviciile financiare (banci, finante, contabilitate, management consulting), desi am facut in anul doi peste 70 de aplicatii online si am avut si cateva interviuri. Este adevarat ca am refuzat sa cobor stacheta si sa ma angajez oriunde (chelner la negru intr-un restaurant, vanzator de ziare sau asa ceva). Nu aveam nici permisul de munca, Yellow Card, asa ca aveam optiuni limitate (mi-a fost refuzata aplicatia de cateva ori).

Cat de repede ti-ai gasit job?

Nu mi-am gasit practic decat o chestie part time, in care trebuia sa indrum studenti catre site-ul firmei pentru care lucram (si primeam un comision micut pentru fiecare om inscris la serviciul oferit).

Mi-am ales un domeniu foarte, dar foarte competitiv. Orientativ, pe internshipul in Finance din Londra la care aplicasem, la JP Morgan Chase, erau 579 de oameni pe loc, la faza online, si cam 50 la faza interviurilor, unde m-au eliminat si pe mine. Este probabil un exemplu extrem, dar ideea este, daca ai ambitia de a te angaja la o firma de top, vei fii refuzat daca nu esti un candidat aproape perfect. Iar un student roman, fara experienta practica, ce trebuie sponsorizat pentru a obtine permis de munca, este un candidat imperfect. Aceasta a fost greseala mea, nu mi-am corelat ambitiile cu realizarile efective.

 Cum ti s-a parut procesul de aplicare? Ai aplicat singur sau printr-o agentie de recrutare in Romania? Daca ai aplicat singur cum ti s-a parut form-ul de aplicare? Dificil sau nu de completat? 

Am aplicat singur, prin UCAS. Formul de aplicare este relativ clar, meticulos dar clar. Avand si cativa amici care trecusera deja prin experienta aceasta, mi s-a parut relativ usor.

Ai luat imprumutul de la Guvernul Marii Britanie sau nu? Daca da, cum ti  s-a parut documentul pe care trebuia sa il completezi? Dificil sau nu de completat?

Absolut. Nu aveam resursele necesare pentru a merge la studii fara acel imprumut. Documentul in sine este foarte, foarte minutios, dar nu am avut probleme cu el. Pe acesta l-am completat singur, de capul meu, si nu mi-au cerut nicio lamurire. Recomand imprumutul oricui, datorita unei clauze foarte simple: studentul nu plateste nimic decat atunci cand studentul are venituri care sa-i permita sa o faca. In cazul meu, de 15000 de lire pa, la care se adauga inflatia Marii Britanii. Asadar, daca luam o medie de 3% a inflatiei pe 3 ani, la sfarsitul acestui an eu voi incepe sa platesc imprumutul doar daca am un venit anual de 15000 X (1.03)^3=16391 de lire. Conditiile actuale ale imprumutului sunt si mai dulci, intrucat pornesc de la 21 de mii de lire pa, in loc de 15 mii.

Ce greseli majore crezi ca ai facut in procesul de aplicare si pe timpul studiilor?

In retrospectiva, as fii ales Economics and Finance, pentru un set de cunostiinte mai placute angajatorilor.

In privinta procesului de aplicare, probabil ca m-as fii gandit mai serios la universitatile londoneze, LSE in mod special. Dar, tinand cont de costurile pe care le implica sederea in Londra, nu cred ca decizia mea s-ar schimba.

Recomand insa o deliberare mai matura asupra optiunilor. Cand am vazut ca 77% din studentii Universitatii din Southampton sunt angajati la un an dupa absolvire, cifra depasita doar de Cambridge, Oxford, Imperial si alte Universitati de top, am considerat ca este o alegere ideala, cu un raport de calitate/pret maxim. Dar am avut atunci o definitie superficiala a ideii de ‘calitate’, as recomanda oricui doreste sa vina la studiu in Anglia sa se intereseze de domeniul sau si sa se uite ce proportie de studenti din acel domeniu sunt angajati dupa un an. Eventual si cati sunt angajati in domeniul in care-si doreau sa se angajeze de la bun inceput, multi fac pur si simplu compromisuri.

Ce le recomanzi celor care vor sa studieze in Marea Britanie ?

Faceti in asa fel incat sa va alungati orice indoiala cu privire la domeniul de studiu ales. Veti avea destule incertitudini de infruntat, nu aveti nevoie de inca una.

Incercati sa luati in calcul si costurile acestei alegeri. Si apoi adaugati cam 10-15% marja de eroare (credeti-ma, erori si cheltuieli surpriza vor fii o gramada). Si sperati din tot sufletul ca doar atat veti cheltui in acel an!

Probabil cel mai important lucru, insa: intelegeti ca nu veniti la studii in Marea Britanie doar ca sa studiati in Marea Britanie. Acesta nu este scopul, este mijlocul catre un scop. Scopul este o cariera deosebita, cu libertate, optiuni, realizari deosebite si, de ce nu, compensatie decenta. De invatat, puteti invata cu siguranta si in Romania sau in orice alta tara. Anglia poate oferi oportunitati profesionale incredibile, insa, si pentru aceste oportunitati deosebite vin toti. Nu pierdeti din vedere acest fapt niciodata.

Planuiesti sa te intorci in Romania sau nu? Ce intentii ai pe viitor?

Pe scurt, da. Faptul ca am facut o facultate in Anglia atarna (din punctul meu de vedere, nejustificat de) greu pentru angajatorii din Romania. Am cu siguranta o intelegere mai buna a conceptelor de baza decat o au studentii de la ASE, spre exemplu, pentru ca am avut mult mai putine cursuri ‘degeaba’ (cei de la Economie generala la ASE indura cursuri de management si jurnalism, in primii doi ani), asa ca m-am putut concentra pe ce este cu adevarat important.

Pe viitor, intentionez sa devin angajat pe termen lung la Banca Nationala a Romaniei sau la Bursa de Valori Bucuresti. Iau in calcul si cateva oferte la bancile comerciale si firmele de contabilitate din Romania. Daca imi las fanteziile sa curga, in vreo 20 de ani m-as vedea Guvernator al BNR. Pe scurt, in Romania nu trebuie sa fac un compromis si sa ma angajez in alt domeniu decat ceea ce am studiat si stiu ca imi place. Daca acesta este un simptom al suprasaturatiei de absolventi din Anglia sau spune ceva despre calitatea slaba a candidatilor din Romania in domeniul serviciilor financiare, nu imi permit sa spun. Cert este ca mie mi-a fost mult mai usor sa gasesc de lucru acasa.

Ce parere ai despre initiativa noastra , blogul ‘PlecLaStudii’?

Cum ti-am spus si cand ne-am cunoscut, e o idee extraordinara. Mi-as fii dat o mana si un picior pentru o sursa de explicatii si sfaturi concrete ale celor deja trecuti prin experienta studiului in strainatate, atunci cand aplicam eu pentru facultatile din Marea Britanie.

Un cuvant de final ? ( Daca crezi ca am omis ceva sau povesteste-ne anumite intamplari hazlii sau nu prea hazlii despre ce ai mai patit in Marea Britanie)

In ceea ce priveste alegerea cursului si a facultatii, cred ca am fost foarte temeinic. Dar nu am facut urmatoarea sugestie: inainte de a pleca in Marea Britanie sau oriunde altundeva, fiti ABSOLUT SIGURI ca nu aveti aceleasi oportunitati si in Romania. In opinia mea, organizatiile studentesti din Romania au mai multa putere, mai multa activitate si mai mult succes decat cele din Anglia. Cata vreme ambitia exista, puteti obtine o educatie deosebita si un inceput excelent pentru cariera si acasa, in numeroase domenii, inclusiv in cel ales de mine.

In alta ordine de idei, Anglia…ploua mult. Chiar si-n Southampton, ploua mult mai mult decat in Bucuresti. Berea este scumpa, rar gasesti bar s-o dea sub 2 lire (10.5 lei), majoritatea o dau mai aproape de 3 la 568 de ml (folosesc sistemul imperial de unitati de masura pentru o gramada de lucru, inclusiv volume si distante).

Mancarea din import in Marea Britanie este mult mai ieftina decat in Romania (vezi fructe de genul banane, portocale, ananas, kiwi, fructe de mare), iar produsele de baza, gen paine, oua, lapte organic, legume si fructe, mult mai scumpe.

Oamenii au prejudecati o gramada, mai multe decat se vehiculeaza in presa, dar sunt mai toleranti. Daca cineva discrimineaza pe baza religiei sau etniei in Marea Britanie, este de obicei marginalizat.

Atentie la lucrurile fara de care viata devine cu adevarat dificila, Anglia are un numar mare de spargatori profesionisti care se specializeaza pe furat laptopuri din case. Cand stai la un camin aflat la 30 de minute de campus (unde avem acces la calculatoare practic oricand), poate cauza o situatie groaznica.

Pregatiti-va iarna pentru panica, provocata de zapada. Englezii sunt usor uituci, n-au aflat ca dupa vara vine toamna si apoi imediat iarna. Sau poate nu inteleg ca iarna, uneori, mai si ninge. Ca atare, sunt vesnic nepregatiti pentru zapada. Nu are nimeni cauciucuri de iarna, aeroporturile se inchid, cursurile se anuleaza, societatea degenereaza intr-o masa plangacioasa de oameni.

Ah, si daca ajungeti la studii in Marea Britanie, cautati-i pe ceilalti romani de la facultatea voastra. Sansele sunt mari sa fie o gramada. La noi in Universitate, sunt cel putin 200, de care stie Romanian Society!

Ii multumim lui Bogdan pentru interviul acordat si asteptam mail-urile voastre pe pleclastudii@gmail.com pentru a primi datele lui de contact.

Nota: Articolul de mai sus este proprietatea lui Bogdan Stefan , iar reproducerea lui nu poate fi facuta fara acordul in prealabil de la el.

Fotografie : Bogdan Stefan

Sursa: Arhiva personala

2 Comments

  1. Pingback: Universitatea din Southampton | Plec La Studii

  2. Pingback: La studii in Anglia (5) – The Manchester of University – Larisa Barbu | Plec La Studii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s